NICU DRACINSCHI - DRACEA –
Unul din cei sapte intemeietori ai „ASOCIATIEI ACADEMICE JUNIMEA LITERARA”
Wiena 1888 - 1903
Unul din cei sapte intemeietori ai „ASOCIATIEI ACADEMICE JUNIMEA LITERARA”
Wiena 1888 - 1903
La vale nu voiesc sa ’not
Purtat de valuri. . . Stiu ce pot,
Si am curaj in mine de prisos.
La deal înot. . Cu val si vânt
as vrea sa lupt, sa ma framant,
sa stiu ca sunt, ca bratul mi-e vânjos.
Purtat de valuri. . . Stiu ce pot,
Si am curaj in mine de prisos.
La deal înot. . Cu val si vânt
as vrea sa lupt, sa ma framant,
sa stiu ca sunt, ca bratul mi-e vânjos.
Iar’ când suflarea mi-a slabi,
si bratul mi s’a molesi :
sa ma cufund de un vârtej rapit,
Si radacini îmbratisând
sa-mi fie cel din urma gând :
e dulce viata dupa ce-ai trait.
si bratul mi s’a molesi :
sa ma cufund de un vârtej rapit,
Si radacini îmbratisând
sa-mi fie cel din urma gând :
e dulce viata dupa ce-ai trait.
(CAMPULUNG - 1912 – Sub ocupatia Austriaca.)
Tudor Dracea
Versuri
Versuri
Semne rele
Semne rele 'n tara mea
Când românul nu mai vrea
Să muncească 'n tara sa.
Numai spagă vrea să ia.
Doar butic si baclava,
Din buric cu ferigea,
Turcească e muzica.
Asta nu e tara mea !
Toată tara s-a turcit,
Spahii ne-au cucerit,
Drumurile le-am lungit,
Dor de tară, a pierit.
Când românul nu mai vrea
Să muncească 'n tara sa.
Numai spagă vrea să ia.
Doar butic si baclava,
Din buric cu ferigea,
Turcească e muzica.
Asta nu e tara mea !
Toată tara s-a turcit,
Spahii ne-au cucerit,
Drumurile le-am lungit,
Dor de tară, a pierit.
Semne rele 'n tara mea
Când românul nu mai vrea
Să muncească 'n tara sa.
Numai spagă vrea să ia.
Nu munceste nici la sate
De cu zori pân' pe înserate
Tot tăranul stă pe spate,
Nu visează decât State.
Când o tară ca a noastră
A ajuns ca să cersească
Pe la porti străine, iară,
Nu e bine pentru tară .
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Noiembrie 1992
T. D. Câmpan
Când românul nu mai vrea
Să muncească 'n tara sa.
Numai spagă vrea să ia.
Nu munceste nici la sate
De cu zori pân' pe înserate
Tot tăranul stă pe spate,
Nu visează decât State.
Când o tară ca a noastră
A ajuns ca să cersească
Pe la porti străine, iară,
Nu e bine pentru tară .
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Noiembrie 1992
T. D. Câmpan
Pamant furat
Neam de neamul nostru sfânt,
Am muncit pentru pamant,
Cu el ne trezim în gand
La el ne gandim, plangând.
La pamantul din stramosi,
Noi privim cu ochi storsi,
Il munceam de mii de ani
Harnici, mandri, nu golani.
Comunistii au venit,
De pamant ne-au vitregit,
In colhozuri ne-au bagat,
Sufletul ni l-au luat.
Pe batrani i-au chinuit,
Pe copii i-au oropsit.
Acum ei, ne-au parasit,
Satul nostru s-a golit.
Am muncit pentru pamant,
Cu el ne trezim în gand
La el ne gandim, plangând.
La pamantul din stramosi,
Noi privim cu ochi storsi,
Il munceam de mii de ani
Harnici, mandri, nu golani.
Comunistii au venit,
De pamant ne-au vitregit,
In colhozuri ne-au bagat,
Sufletul ni l-au luat.
Pe batrani i-au chinuit,
Pe copii i-au oropsit.
Acum ei, ne-au parasit,
Satul nostru s-a golit.
Da-ne Doamne cei al nost',
Fara glie n-avem rost,
Sporul casei ni l-au luat,
Multe lacrimi am varsat.
Te rog Doamne, fa dreptate,
Vrem pamant si libertate
Caci hainii s-au chitit,
Legile ni le-au ciuntit.
Doar un lucru mai dorim;
Pamantul sa i-l muncim
Doar al nostru el sa fie
Nu furat de cardasie
Dati pamantul inapoi
C-am ramas flamanzi si goi
Si din cale sa pieriti
Daca vreti sa mai traiti.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Noiembrie 1998
T. D. Câmpan
Fara glie n-avem rost,
Sporul casei ni l-au luat,
Multe lacrimi am varsat.
Te rog Doamne, fa dreptate,
Vrem pamant si libertate
Caci hainii s-au chitit,
Legile ni le-au ciuntit.
Doar un lucru mai dorim;
Pamantul sa i-l muncim
Doar al nostru el sa fie
Nu furat de cardasie
Dati pamantul inapoi
C-am ramas flamanzi si goi
Si din cale sa pieriti
Daca vreti sa mai traiti.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Noiembrie 1998
T. D. Câmpan
Durerea lui STEFAN
În padurea ne umblata
Sta Stefan cu a sa ceata.
Vine acum din vremi strabune
Ca sa afle de la lume,
Ce mai face mândrul plai,
De când s-a ‘naltat în Rai.
C-a lasat în viata Lui,
În calea dusmanului,
Patru’sapte de cetati,
Mândre si cu libertati.
Oaste mare, nemiloasa,
Boierimea sa faloasa.
Usor seara s-a lasat,
Iscoadele, s-au înturnat
Obosite, fara grai,
Cu vesti rele despre plai.
Orase si monastiri
Sunt departe de priviri.
Poporul e împartit
De rusnaci e obidit.
Cernauti si a sa cetate,
Tara Hertei, multe sate,
Prin tratate au fost furate,
Fara frica de dreptate.
Granita iubita Lui,
Apa mare a Nistrului,
Nu mai este la Români,
Au furat-o hoti pagâni.
Cetatile le-au necinstit,
Tara ’ntreaga au ciuntit.
Sta Stefan cu a sa ceata.
Vine acum din vremi strabune
Ca sa afle de la lume,
Ce mai face mândrul plai,
De când s-a ‘naltat în Rai.
C-a lasat în viata Lui,
În calea dusmanului,
Patru’sapte de cetati,
Mândre si cu libertati.
Oaste mare, nemiloasa,
Boierimea sa faloasa.
Usor seara s-a lasat,
Iscoadele, s-au înturnat
Obosite, fara grai,
Cu vesti rele despre plai.
Orase si monastiri
Sunt departe de priviri.
Poporul e împartit
De rusnaci e obidit.
Cernauti si a sa cetate,
Tara Hertei, multe sate,
Prin tratate au fost furate,
Fara frica de dreptate.
Granita iubita Lui,
Apa mare a Nistrului,
Nu mai este la Români,
Au furat-o hoti pagâni.
Cetatile le-au necinstit,
Tara ’ntreaga au ciuntit.
Din tara ce-a mai ramas ?
Românul, e fara glas.
N-au pamânt si n-au bucate,
Padurile le-au fost luate.
Au dorinta dar n-au spor,
Ca totul e al tuturor.
Nu cunoaste omul hatul,
Proprietar este tot statul,
Cu legi vechi si comuniste,
Inimile lor sunt triste.
Ca îi plimba zi de zi,
Bat pragul la primarii.
Sta Stefan cu a sa ceata,
Toti cu mâna incordata
Pe arc sau pe buzdugan,
Sa îndrepte într-un an
Ce-au stricat de–atâta vreme
Hotii, fara a se teme.
Stefan plânge’n sinea lui,
De blestemul neamului.
Pe viteji îi domoleste,
Sufletul îsi oblojeste,
Si Mosneagul cu gândire
Pleaca fara de grabire.
El ridica catre sfinti
Ruga sa pentru parinti
Pentru neamu ‘ntreg al lui
În dragostea Fiului.
- Da–le Doamne, da ceva
Da-le ‘ntelepciunea TA.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Noiembrie 1998
T. D. Câmpan
Românul, e fara glas.
N-au pamânt si n-au bucate,
Padurile le-au fost luate.
Au dorinta dar n-au spor,
Ca totul e al tuturor.
Nu cunoaste omul hatul,
Proprietar este tot statul,
Cu legi vechi si comuniste,
Inimile lor sunt triste.
Ca îi plimba zi de zi,
Bat pragul la primarii.
Sta Stefan cu a sa ceata,
Toti cu mâna incordata
Pe arc sau pe buzdugan,
Sa îndrepte într-un an
Ce-au stricat de–atâta vreme
Hotii, fara a se teme.
Stefan plânge’n sinea lui,
De blestemul neamului.
Pe viteji îi domoleste,
Sufletul îsi oblojeste,
Si Mosneagul cu gândire
Pleaca fara de grabire.
El ridica catre sfinti
Ruga sa pentru parinti
Pentru neamu ‘ntreg al lui
În dragostea Fiului.
- Da–le Doamne, da ceva
Da-le ‘ntelepciunea TA.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Noiembrie 1998
T. D. Câmpan
Hai Române.
România a fost mare ;
O tară cu largi hotare,
Rege mândru si iubit,
Oameni harnici la muncit,
Ape repezi, multe dealuri,
Marea Neagră, numai valuri,
Cu munti falnici si câmpii,
Bogătii si bucurii.
Toti vecinii au râvnit
Ce cu greu am construit.
Si de unguri si de rusi
Românii au fost supusi.
Hotarele ni le-au ciuntit
Tara ne-au jumatătit.
Basarabia, Tighina,
Tara Tisei, Bucovina,
Voevozii din morminte,
Cetăti si asezăminte,
Dealuri, plaiuri si câmpii,
Păduri, holde si mosii,
Le plângem acum pe toate,
Căci ele ne-au fost furate.
- Hai Române, vin cu noi,
Să clădim tara 'napoi.
O tară cu largi hotare,
Rege mândru si iubit,
Oameni harnici la muncit,
Ape repezi, multe dealuri,
Marea Neagră, numai valuri,
Cu munti falnici si câmpii,
Bogătii si bucurii.
Toti vecinii au râvnit
Ce cu greu am construit.
Si de unguri si de rusi
Românii au fost supusi.
Hotarele ni le-au ciuntit
Tara ne-au jumatătit.
Basarabia, Tighina,
Tara Tisei, Bucovina,
Voevozii din morminte,
Cetăti si asezăminte,
Dealuri, plaiuri si câmpii,
Păduri, holde si mosii,
Le plângem acum pe toate,
Căci ele ne-au fost furate.
- Hai Române, vin cu noi,
Să clădim tara 'napoi.
Toate ce ne-au fost furate,
Prin tratate rău semnate,
Sunt o pată de rusine,
Pentru secolul ce vine,
Fratii care i-am trădat,
Cetătile ce am lăsat,
Mortii nostrii din morminte,
Strămosii si a lor cuvinte.
Pământul cum a răbdat
Pe cei care au trădat ?
Tara Hertei si Hotinul,
Cernăutiul si Voitinul,
Pe Stefan cu a lui mosie,
Cu cetătile din glie,
Prutul nostru si Tighina,
Tara Tisei, Bucovina.
Hai Române ia din grindă
Si din lada grea din tindă,
Buzduganul lui Stefan,
Sabia din Teleorman,
Arcul cu săgeata lui,
Mândria Ardealului.
- Hai Române, vin cu noi,
Să clădim tara 'napoi.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Noiembrie 1998
T. D. Câmpan
Prin tratate rău semnate,
Sunt o pată de rusine,
Pentru secolul ce vine,
Fratii care i-am trădat,
Cetătile ce am lăsat,
Mortii nostrii din morminte,
Strămosii si a lor cuvinte.
Pământul cum a răbdat
Pe cei care au trădat ?
Tara Hertei si Hotinul,
Cernăutiul si Voitinul,
Pe Stefan cu a lui mosie,
Cu cetătile din glie,
Prutul nostru si Tighina,
Tara Tisei, Bucovina.
Hai Române ia din grindă
Si din lada grea din tindă,
Buzduganul lui Stefan,
Sabia din Teleorman,
Arcul cu săgeata lui,
Mândria Ardealului.
- Hai Române, vin cu noi,
Să clădim tara 'napoi.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Noiembrie 1998
T. D. Câmpan
Casa, dulce casa
Trec pe strada cu tei falnici,
Case mândre, curti frumoase
Si privesc către localnici,
Fete mândre si voioase.
La un colt o văd măreată.
Casa 'n care m-am născut.
Muncă cruntă de o viată.
Un zbucium necunoscut.
Eu aveam vre-o sase ani
Când cu greu am priceput
C-au venit niste golani
si în casă ne-au bătut.
- Hai iesiti burjui afară.
Casa 'n treagă noi am luat.
Nici covorul de pe scară,
Să îl luăm nu ne-au lăsat.
- Asta-i noua lege a noastră.
Este bună pentru noi.
Casa nu mai e a voastră.
Voi burjuii, la gunoi.
Am plecat cu greu din curte,
Fără oale, fără cărti.
Si ne-am asezat cu trudă,
De milă în alte părti.
Comunisti ne-au furat,
Casa cu greu ridicată
După munca de o viată
A umilului meu tată.
Case mândre, curti frumoase
Si privesc către localnici,
Fete mândre si voioase.
La un colt o văd măreată.
Casa 'n care m-am născut.
Muncă cruntă de o viată.
Un zbucium necunoscut.
Eu aveam vre-o sase ani
Când cu greu am priceput
C-au venit niste golani
si în casă ne-au bătut.
- Hai iesiti burjui afară.
Casa 'n treagă noi am luat.
Nici covorul de pe scară,
Să îl luăm nu ne-au lăsat.
- Asta-i noua lege a noastră.
Este bună pentru noi.
Casa nu mai e a voastră.
Voi burjuii, la gunoi.
Am plecat cu greu din curte,
Fără oale, fără cărti.
Si ne-am asezat cu trudă,
De milă în alte părti.
Comunisti ne-au furat,
Casa cu greu ridicată
După munca de o viată
A umilului meu tată.
Patruzeci de ani în cap.
Tare greu am rezistat,
Din camera cea micută,
Sus, părintii au plecat
După nouăzeci în coace
Tot mereu eu am sperat
Că o să audă lumea' treagă
Strigătul meu disperat
PSD - istul se opune
Să-mi dea casa 'napoi
Ce-o să fac eu babă slabă,
O să las peretii goi.
Nu am mobile, covoare,
Nici masină, nici odoare
C-o să stau singură-n casă,
Pe el inima îl doare.
Ei au totul, au putere,
Neamurii, copii si avere
Si plătesc chiria 'treagă
Nici cât pretul pe o bere.
Plimbă legea 'n parlament
Si amenintă guvernul
In speranta lor meschină
Că vor amâna termenul.
Il amână tot mereu,
Il amână pe vecie
Până ce bătrâni ca noi
Vom trece în vesnicie.
Tare greu am rezistat,
Din camera cea micută,
Sus, părintii au plecat
După nouăzeci în coace
Tot mereu eu am sperat
Că o să audă lumea' treagă
Strigătul meu disperat
PSD - istul se opune
Să-mi dea casa 'napoi
Ce-o să fac eu babă slabă,
O să las peretii goi.
Nu am mobile, covoare,
Nici masină, nici odoare
C-o să stau singură-n casă,
Pe el inima îl doare.
Ei au totul, au putere,
Neamurii, copii si avere
Si plătesc chiria 'treagă
Nici cât pretul pe o bere.
Plimbă legea 'n parlament
Si amenintă guvernul
In speranta lor meschină
Că vor amâna termenul.
Il amână tot mereu,
Il amână pe vecie
Până ce bătrâni ca noi
Vom trece în vesnicie.
Foaie verde
Foaie verde de dudău,
Rău a fost, e si mai rău.
Nu simtim nici o schimbare
Mizeria este în floare.
Nu avem ce să mâncăm,
Nu putem să ne 'nbrăcăm.
Plâng copii pe 'nfundate
Că nu au ce pune 'n spate
La creioane nu gândim
Când la preturi noi privim.
Cărti, caiete, vise mari,
Numai pentru miliardari.
Pensionarii stau la coadă,
O ciosvârtă să mai vadă.
Telefonul, un lux mare.
Lumina - i înrobitoare.
Trece un mosneag murdar,
Mare universitar.
Pensia nici de apă nu-i,
De ani n-a văzut un pui.
Foaie verde de dudău,
Rău a fost, e si mai rău.
Am crezut c'o să ' nflorim
Dar văd că ne ofilim.
Rău a fost, e si mai rău.
Nu simtim nici o schimbare
Mizeria este în floare.
Nu avem ce să mâncăm,
Nu putem să ne 'nbrăcăm.
Plâng copii pe 'nfundate
Că nu au ce pune 'n spate
La creioane nu gândim
Când la preturi noi privim.
Cărti, caiete, vise mari,
Numai pentru miliardari.
Pensionarii stau la coadă,
O ciosvârtă să mai vadă.
Telefonul, un lux mare.
Lumina - i înrobitoare.
Trece un mosneag murdar,
Mare universitar.
Pensia nici de apă nu-i,
De ani n-a văzut un pui.
Foaie verde de dudău,
Rău a fost, e si mai rău.
Am crezut c'o să ' nflorim
Dar văd că ne ofilim.
Muncitorii n-au de muncă,
Ca mâncarea să le-ajungă.
Fabricile 's pe butuci.
Unde Ioane să te duci ?
Taranul, la sate, moare.
N-are plug, nu sunt tractoare.
Pământul e tot la stat.
Comunistii ne-au prădat.
La arat si semănat
AgroCom-ul i-a spoliat.
Nu sunt bani, nu sunt bucate,
Taranu 'n nevoi se sbate.
Medicina-i la pământ
S-a dus orice jurământ
Dacă ai căzut pe spate,
Fără spagă nu se poate.
In mormânt nu ai scăpare
Cosciugul este scump tare.
Nu-s bani de înmormântare,
La mormânt n-ai lumânare.
Foaie verde de dudău,
Pe pământ .., e foarte rău
De durere noi murim.
Poate 'n cer bogati să fim.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Mai 1993
T. D. Câmpan
Ca mâncarea să le-ajungă.
Fabricile 's pe butuci.
Unde Ioane să te duci ?
Taranul, la sate, moare.
N-are plug, nu sunt tractoare.
Pământul e tot la stat.
Comunistii ne-au prădat.
La arat si semănat
AgroCom-ul i-a spoliat.
Nu sunt bani, nu sunt bucate,
Taranu 'n nevoi se sbate.
Medicina-i la pământ
S-a dus orice jurământ
Dacă ai căzut pe spate,
Fără spagă nu se poate.
In mormânt nu ai scăpare
Cosciugul este scump tare.
Nu-s bani de înmormântare,
La mormânt n-ai lumânare.
Foaie verde de dudău,
Pe pământ .., e foarte rău
De durere noi murim.
Poate 'n cer bogati să fim.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Mai 1993
T. D. Câmpan
Manjit
Că din nouăzeci încoace
Nimeni nu mai are pace
Partide, partidulete
Nume vechi cu alte fete
Că toti comunisti 'n viată
Se spoiesc acum, pe fată.
Toti se dau neprihăniti
Dar se vede că-s mânjiti.
Nimeni nu mai are pace
Partide, partidulete
Nume vechi cu alte fete
Că toti comunisti 'n viată
Se spoiesc acum, pe fată.
Toti se dau neprihăniti
Dar se vede că-s mânjiti.
Nimic nu miscă 'n tară
Tot românul stă să piară.
Industrie, agricultură,
Nu-i nimic de pus în gură
- Cum de-i rabdă tara asta ?
- D-aia ne-a lovit năpasta.
Tot românul stă să piară.
Industrie, agricultură,
Nu-i nimic de pus în gură
- Cum de-i rabdă tara asta ?
- D-aia ne-a lovit năpasta.
