Transformatoarele portabile se folosesc de obicei pentru lucrari mici de reparatii, suduri la table subtiri ori elemente de grosimi mici, cu electrozi de diametre mici, de regula maximum 2.5 la 3.2mm. Ele se alimenteaza de regula la reteaua monofazata, de 230V, asa ca o conditie importanta pe care trebuie sa o respecte, este acea de a nu absorbi un curent mai mare de 32A, cat poate suporta intermitent, cu ciclu de scurta durata o retea de alimentare casnica.

Ca sa-si justifice numele si sa poata fi intr-adevar carate de un singur sudor, nu neaparat si sportiv, masa lor se limiteaza superior la o valoare convenabila, de exemplu 50kg. Curentul maxim de sudare este si el limitat la valori relativ mici, de regula intre 100 si 160 Amperi, durata activa de functionare admisibila la acesti curenti fiind de regula 20%.

Apare inerent necesitatea micsorarii pe cat posibil a sectiunii conductoarelor de bobinaj, a numarului de spire, a sectiunii miezului magnetic precum si a lungimii circuitului magnetic.

Rezulta si necesitatea micsorarii tensiunii de mers in gol pana la limita inferioara admisibila din punctul de vedere al posibilitatii amorsarii si mentinerii stabile a arcului electric de curent alternativ.
Daca la transformatoarele normale, lucrand in aceeasi plaja de curenti, tensiunea de mers in gol este uzual de 70-75V, la transformatoarele portabile aceasta coboara in mod obisnuit pana la 50V, uneori chiar 45V, de aceea este nevoie de o indemanare mai mare a sudorului pentru mentinerea arcului, iar electrozii folositi trebuie sa sa fie de tipul celor care asigura o buna stabilitate a arcului de curent alternativ.

Pentru simplificarea constructiei si reducerea costurilor, se renunta de obicei la sistemele de reglare continua a curentului, acesta facandu-se in cateva trepte, cel mai convenabil prin prize prevazuta in primar.